De ce nu (mai) am lapte: greșeli și capcane în alăptare

Sunt multe mămici care cred că nu (mai) au lapte sau care sunt sfătuite de prietene, rude sau chiar cadre medicale să hrănească bebelușul cu lapte praf (formulă) pentru că ele, ca mame, nu au suficient lapte și își înfometează copilul. Și eu am fost în tabăra aceasta!

Realitatea nu este chiar așa, din fericire. Sunt foarte puține cazuri în care mamele fie nu au o lactație suficientă, fie nu pot alăpta din alte cauze medicale. Totuși, nu toate mămicile sunt dispuse să alăpteze, problemele cu care o mamă se confruntă după naștere pot fi atât de diferite și complexe. Alăptarea este o experiență unică pentru fiecare mamă, la fel si relația cu micuțul, așadar eu cred că fiecare alăptare e o poveste diferită și fiecare mămică va face cea mai bună alegere la momentul respectiv pentru creșterea bebelușului, indiferent dacă alege alăptarea sau hrănirea cu fomulă de lapte.

Acest articol, dar și acesta Sfaturi practice să alăptezi fără probleme – reprezintă un minighid pentru alăptare, care mie mi-a fost de mare ajutor. Iata ce informații am strâns.

Cauzele medicale ale lactației insuficiente

Sunt câteva situații în care alăptarea devine dificilă/imposibilă  sau nerecomandată, cum ar fi:

• Hipoplazia glandei mamare: este reprezentată de nedezvoltarea corespunzătoare a glandelor mamare (nu are nicio legătura cu dimensiunea sânilor), de cele mai multe ori cauza este hormonală și poate fi rezolvată de către endocrinolog, însă este recomandat să se ceară cât mai repede sfatul medicilor și al consultanților în alăptare;
• Tulburările și bolile hormonale: ovare polichistice, unele cazuri de hipotiroidie (eu sufăr de tiroidita Hashimoto și am reușit să alăptez, deci nu este imposibil, dar boala trebuie monitorizată ) – cu un tratament corespunzător se poate alăpta în cele mai multe cazuri;
• Reducția chirurgicală a glandei mamare: aici depinde de intervenție, dar tot se poate alăpta sau se poate recurge la alimentație mixtă (lapte matern și formulă);
• Transferul insuficent de lapte de la mamă la bebeluș: cel mai frecvent este incriminat frenul sublingual scurt (vezi aici mai multe detalii), însă pot fi și alte probleme ale bebelușului, de cele mai multe ori rezolvabile. Cereți sfatul unui consultant în alăptare, va verifica dacă bebelușul reușește să tragă suficient lapte din sân sau nu.
• Hemoragia la naștere (sindromul Sheehan) – pierderea a peste 500 ml de sânge la o naștere naturală și peste 1000 ml la o naștere prin cezariană poate atrage unele complicații și poate întârzia lactația.
• unele boli alergice grave sau intoleranțe severe.
• administrarea unor medicamente care contraindică alăptarea;

Există situații când mama nu ar trebui să alăpteze, în special când suferă de boli sau primește tratamente care pot perturba calitatea laptelui  (infecția HIV, tuberculoză activă, postiradiere, herpes la nivelul sânului – citește Toate femeile pot alapta?). Atenție însă, multe boli și tratamente permit alăptarea. Eu recomand ca atunci când s-a interzis alăptarea, să se ceară cel puțin încă două păreri.

Când ne înșelăm că nu mai avem lapte, dar de fapt avem 🙂

Se pot întâlni multe situații când credem că laptele nu este suficient, că bebelușul nu se satură. Toate cele de mai jos au reprezentat și întrebarile mele pentru consultantul în alăptare, am detaliat informațiile primite:

• Bebe stă mult timp la sân: această condiție este firească și naturală, în primele zile bebelușii pot sta foarte mult timp la sân și pot mânca foarte des. De asemenea unii bebeluși mănâncă repede, dar alții pot sta și 30 min la sân până se satură. În cazul nostru stătea aproape mereu la săn, mancand lent, ceea ce nu era normal (Frenul scurt sublingual s-a dovedit a fi problema);
• Nu mai plânge dacă suplimentez cu lapte praf – este posibil, însă această situație poate să apară în primele săptămâni după naștere, mai ales dacă s-a născut prin cezariană. Cereți sfatul unui consultant în alăptare dacă se întâmplă astfel, să nu fie un fren scurt.
  Nu-i bai, așa a fost și la noi. Am folosit SNS și nu biberonul. Utilizând pompa cât mai des posibil și punând des copilul la sân, în scurt timp am alăptat exclusiv (după cezariană de urgență). Pentru că în cazul nostru a avut și fren scurt cu retrognație și bebe nu avea putere să tragă suficient lapte din sân, de multe ori suplimentam cu ce reușisem să extrag cu pompa (asta până am tăiat frenul – citește Frenul scurt la bebeluși cu sau fără retrognatie). Citește și Ce pompă de san am ales și expresia laptelui
• Puseele de creștere. Unii spun că nu există, dar unele mame le observă. De obicei acestea pot fi la câteva săptămâni, la o lună, la două luni, iar cel mai mare puseu de creștere este la 3 luni. Mama care alăptează poate avea senzația că nu mai are lapte când se confruntă cu un puseu de creștere, pentru că bebelușul mănâncă mult și des, plânge des de foame și mămică stă mult timp cu el la sân. Aceste pusee durează câteva zile, până la 7 zile. Dacă bebelușul crește, nu prezintă semne de boală, febră, are scaun normal, urinează normal, toate-s bune. Uneori creșterea nu este evidentă, dar copilul a deprins o serie de achiziții după aceste pusee de creștere.
• Puțin lapte la început: preț de câteva zile sânul are colostru, apoi începe lactația propriu-zisă. De cele mai multe ori apare angorjarea sânilor până la furia laptelui, iar de atunci lăpticul vine suficient și bebe nu mai stă așa de mult la sân ca în primele zile. Însă colostrul este foarte concentrat și suficient pentru bebeluș, chiar dacă este… puțin. Continuați să alăptați și succesul va veni curând 🙂
• Expresia la pompă de sân este foarte mică – unele mămici nu reușesc să scoată la început prea mult lapte cu pompa (cazul meu: 4-5 picături numărate!!). Însă perseverând, expresia laptelui la pompă crește treptat. Nu vă descurajați, eu am ajuns de la câteva picături în prima săptămână la o expresie de 200 ml la o singură folosire a pompei după 2-3 săptămâni în care nu am cedat :-).
• Proba suptului – nu este relevantă, noi hrănim bebelușul în mililitri, iar cântarul măsoară în grame. Apoi bebelușul nu mănâncă la fel de mult de fiecare dată, mesele cu lapte matern variază pentru că și componența laptelui matern este diferită în funcție de momentele zilei (uneori laptele este mai consistent, alteori mai hidratant și deci mai apos).
• Încerc să storc sânul și nu iese nimic – nu este relevant, sânul prezintă lapte chiar dacă nu îl putem scoate… manual. Bebelușul va mânca și puteți observa cum înghite când stă la sân.
• Sânii moi – la început sânii “plini” pot fi tări, însă cu trecerea timpului devin tot mai moi. Aceasta nu înseamnă că nu mai conțin lapte. Uneori, mai ales dacă bebelușul doarme noaptea și trec mai multe ore, sânii se pot angorja (se poate folosi pompa dacă devin dureroși). Seara, de asemenea, sânii pot deveni mai moi, bebelușul poate cere mai des la sân, este firesc, se pregatește de noapte când are nevoie de o mai bună hidratare. Concluzie: sânii moi au lapte!
• Am sânii mici – sunt femei cu sânii mici și au un “izvor” de lapte. Nu mărimea sânilor contează, ci glanda mamară, care este aceeași indiferent de dimensiunile sânilor. În sânii mari există o cantitate mai mare de grăsime, această nu înseamnă că este o glandă mamară… mai mare.
• Bebelușul este agitat și plânge la sân – aici se va verifica transferul de către un medic sau un consultant în alăptare, adică se va verifica dacă bebelușul poate să tragă suficient lapte din sân (de exemplu frenul sublingual scurt îl împiedică să sugă corect – cazul nostru). Se poate întâmpla ca jetul laptelui să fie prea puternic și bebe să refuze sânul sau să nu poată mânca. Eu recomand să apelați la un consultant în alăptare, are o altă optică asupra alăptării, eu am apelat la 07Alăptare (0725278273) și m-a ajutat foarte mult (în special în diagnosticul frenului scurt, care a “scăpat” medicilor și mie, capie fiind de nesomn și încercând să mă recuperez după cezariană). Puteți întreba și medicul pediatru.

Greșeli care duc la scăderea lactației

1. Alăptarea la program. Cum spuneam mai sus și țin să amintesc aproape în fiecare articol despre alăptare, laptele matern are compoziție diferită în funcție de momentul zilei sau al nopții și adaptat nevoilor bebelușului. Așadar o masă poate fi mai bogată în grăsimi pentru bebe, pe când alta mai bogată în apă și mai hidratantă. De asemenea secreția sucurilor gastrice la bebe este diferită pe timpul celor 24 de ore (ca și la adulți de altfel, d-asta nu prea mâncăm ciorbă la micul dejun), astfel că, în funcție de tonusul și bioritmul sistemului digestiv, bebe cere la sân. Eu am primit recomandarea să alăptez la cerere și nu din 3 în 3 ore.
2. Completarea cu lapte praf. Uneori este necesară, în primele zile de la naștere. Gândiți-va că fiecare doză de lapte praf înseamnă mai puțin lapte la sân (pentru mine acest gând a fost cel care m-a motivat).
3. Reducerea numărului de alăptări noaptea – să nu faceți această greșală, căci prolactina (hormon care stimulează alăptarea) se produce cel mai mult noaptea. Unele mămici pot observa că sânii se angorjează noaptea sau dimineața, este “vinovată” prolactina.
4. Alăptarea în primele 6 săptămâni sau măcar în primele 3 luni trebuie să fie LA CERERE. De ce? Pentru că sânii “memorează” nevoia de lapte a bebelușului în această perioadă, ceea ce este esențial pentru alăptarea de mai târziu. De aceea consultanții în alăptare ne sfătuiesc să nu alăptăm la program. Și o altă informație foarte importantă: în primele 6 săptămâni are loc calibrarea numărului de receptori de prolactină de care depinde producția de lapte de mai târziu. Așadar în primele săptămâni punem cât mai des bebelușul la sân și stăm cât mai mult la masa lui (citiți: Cum știu că bebelușului îi este foame).
5. Așteptarea ca bebe să plângă pentru a-l pune la sân. Când bebelușul plânge deja este nervos de foame, indicat este să îl punem la sân încă de la primele semne de foame;
6. 10 minute la un sân, 10 minute la celălalt. Este adevărat că media timpului de ejectare a laptelui este de 10 minute (dar acest timp poate fi mai scurt sau mai lung în funcție de nevoile bebelușului, astfel că sânul secretă în permanență lapte). Însă bebelușul trebuie ținut la sân până acesta se golește (nu până se înmoaie, ci până observăm că bebelușul nu mai înghite, deci nu mai suge activ sau îl ia somnul), pentru că în laptele “de final” se găsesc grăsimi esențiale pentru dezvoltarea fizicului bebelușului, dar și a sistemului nervos, prin urmare trebuie să “golim” sânul înainte de a trece bebelușul la celălalt. Putem alterna și deci goli sânii de mai multe ori la aceeași masă.
7. Protectoarele de mameloane – acestea, mai ales dacă se folosește și biberonul sau suzeta, pot face copilul să se îndepărteze de sân  (sigur, nu e obligatoriu, dar este un risc). De aceea sunt recomandate cât mai puțin posibil sau deloc (cu o bună atașare a bebelușului la sân se evită ragadele, rănile mamelonului).
8. Folosirea biberonului și a suzetei – mie mi-a fost recomandat SNS – vedeți aici ce este. M-a ajutat enorm!
9. Atașarea corectă a bebelușului la sân: pe acest subiect am scris despre tehnici, verificarea atașării și poziții, plus clipuri ajutătoare în acest articol: VIDEO: Cum atașezi corect bebelușul la san și eviți ragadele (rănile la nivelul mamemlonului)

Eu vă susțin să îmi scrieți despre experiența voastră, cum ați reușit să alăptați sau ce probleme ați întâmpinat,  pentru a încuraja și inspira și alte mămici aflate în impas.

#AlaptareLinistita

#ParentingLinistit

Referințe:

[1] Can All Women Breastfeed? Medical Contraindications to Breastfeeding

[2] Acceptable medical reasons for use of breast-milk substitutes

[3] Guideline: counselling of women to improve breastfeeding practices

[4] GUIDING PRINCIPLES FOR COMPLEMENTARY FEEDING OF THE BREASTFED CHILD

***

Disclaimer:

1. Informațiile din acest articol sunt orientative și nu pot înlocui consultația specialistului. Pentru a le urma, cereți acordul medicului sau specialistului.
2. Conținutul acestui articol este propriu, astfel că este interzisă copierea/utilizarea/modificarea integrală sau parțială a textului/imaginilor/clipurilor fără acordul autorului!